A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Isaccea [Noviodunum] 1

Noviodunum (astazi Isaccea, jud. Tulcea), ase­zare fortificata romana si apoi bizantina, ale carei ruine se afla in partea de E a orasului modern, pe promotoriul inalt de peste 20 m de pe malul drept al Dunarii, la “Pontonul Vechi” sau “Eski-Kale” (in lb. tc. “Cetatea Veche”, toponim sugestiv pentru cu­noasterea cetatii inca din evul mediu).

 

Cetatea a aparut si s-a dezvoltat in dreptul unuia dintre cele mai importante vaduri ale fluviului, ultimul inaintea Deltei, unde apele Dunarii se strang la o latime mai mica de 1 km, avand cap de pod pe malul stang cetatea Aliobrix (azi Orlovka, Ucraina). Ruinele dinspre N ale orasului si portului antic se intind, mai usor observabile, de-a lungul plajei inundabile pe cca 300 m cu o latime de cca 15-20 m. Ele continua spre S inca peste 200 m, intreaga arie de locuire fiind inconjurata, dincolo de zidul de incinta, dez­velit spre S prin sapaturi arheologice in perioada 1997-2009, cu trei valuri de pamant cu santuri de aparare. La S si E de cetate se intind pe o suprafata mult mai mare urmele ase­zarii civile si, dincolo de valuri, pana la cativa km distanta, necropolele ei din epoci diferite. Au fost identificate si drumurile antice in directiile S, S-V si E, precum si unele apeducte care alimentau orasul dinspre S. Prin pozitia sa, Noviodunum a avut un rol militar si comercial important inca dinaintea venirii romani­lor. Descoperirile arheologice – in special cera­mica, incepand cu prima epoca a fierului, locala si elenistica, impreuna cu monede din sec. 4-1 i.Hr. etc. – si apoi pastrarea de catre romani a numelui de origine celtica mentionat in sursele literare din epocile Principatului, Dominatului si chiar ulterior (Ptol., III, 10,2,5; Tab. Peut., VIII, 4; It. Ant., 226, 1; Not. Dign., Or., XXXIX, 25, 32, 33; Amm. Marcell., XXVII,S, 6; Themistios, Or., X; lord., Getiea, 35; Hierocles, Syneed., 637, 13; Cod. Theod., X, 21,1; 15,2; Cod lust., X, 2, 4; XI, 9, I; Procop., De aed., IV, II; Not. Ep., 532; Geogr. Rav., IV,S, 16; Const. Porphyr., De them., II, 47, IS), arata ca asezarea romana a suprapus una getica importanta. Cu anexarea terititoriului Dobrogei la provincia Moesia Inferior sub Vespasian, Noviodunum si-a inceput evo­lutia militara si urbana romaa in primul rand ca baza a flotei romane de la Dunarea de Jos atunci infiintate, Classis Flavia Moesica, si sediu al altor formatiuni militare (detasamente ale legio V Macedo­nia si, dupa mutarea acesteia in Dacia in 167, ale legio I Italica) dar si ca punct final extrem de im­portant al drumului militar si comercial de uscat care traversa centrul Dobrogei venind de la Marciano­polis si care intalnea aici drumul urmand malul drept al fluviului (de limes). Era deci firesc sa se dezvolte aici, unde informatiile epigrafice atesta o populatie formata din militari, veterani si civili romani sau greci, o asezare nu doar de mari dimensiuni cum o arata observatiile de teren (cca 350 x 250 m), dar insotita si de o asezare civila de proportii si bene­ficiind de unul dintre cele mai bogate teritorii din zona dobrogeana a provinciei Moesia Inferior. De altfel, inca Ptolemeu numea Noviodunum drept “polis” (oras). Este de presupus, in pofida unei documentatii inca sarace pana acum si uneori contradictorii, ca Noviodunum a putut avea inca in cursul sec. 2 d.Hr. un statut cu siguranta superior celui de vicus sau chiar celui de civitas, ambele de altfel inca ipotetice, cu atat mai mult cu cat realitatile arheologice si chiar epigrafice sustin importanta mai mare a fortificatiei si asezarii civile: o inscriptie lat. fragmentara descoperita in 1985 la Dinogetia certifica titlul de municipium al orasului Noviodunum cel putin din vremea Severilor.”
Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000, p. 204-206

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

*

code