A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Noviodunum, azi Isaccea (III)

    "Sediul principal al flotei romane la Dunarea de Jos si centru militar si comercial important in epocile romana si bizantina (….)." Extras tradus din The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, Ed. R. Stillwell, Princeton, NJ, 1976, p. 631.
    Era pe vremea imparatului roman Valens (364-378). El mostenise de la Constantin cel Mare (306-337) un tratat de pace si alianta incheiat in anul 332 cu gotii asezati la nordul Dunarii de Jos. Chiar din anul preluarii de catre Valens a tronului imperial de la Constantinopol, gotii au considerat tratatul amintit drept nul. Noviodunum a fost curand martor direct la cele ce s-au petrecut.
    Pe de o parte, presati de apropierea dinspre rasarit a hunilor (care aveau in curand sa-si faca prezenta furtunoasa pe scena europeana), pe de alta, prin propriile nevoi si prin uneltirea uzurpatorului Procopius, care-i atrasese in sprijin din Imperiu, gotii de la nordul Dunarii au incercat sa rupa granita si regulile convenite prin tratat cu imparatul Constantin.

incinta nord Noviodunum

    Faptele s-au precipitat atunci in favoarea Imperiului. Mai intai, Valens a facut ordine in propriul teritoriu, incepand prin anihilarea uzurpatorului si a partizanilor lui.
    Apoi a pornit in exterior incursiuni armate, spre a-i pedepsi pe gotii de la nordul Dunarii de Jos. O prima etapa s-a incheiat nedecis, o alta s-a intrerupt din cauza revarsarii fluviului. Cea de-a treia a fost insa decisiva.
    Aceasta s-a derulat, potrivit relatarilor cronicarilor vremii, in primavara anului 369. Expeditia a inceput prin instalarea unui pod de vase la Noviodunum, ultimul vad al Dunarii inainte de varsarea in Marea Neagra. Pe aici au trecut atunci trupele romane ale lui Valens dincolo de fluviu si totodata dincolo de limita de nord a Imperiului. Tot pe aici vor fi trecut, spre sud, grupuri de celti care au lasat in urma stapanirii temporare toponime ca Noviodunum si Durostorum. Aceeasi cale mai sigura de trecere au urmat-o si alte neamuri sau trupe, si asta pana foarte de curand. N-ar fi decat sa amintesc – specialistii in istorie militara mai recenta pot furniza date mai exacte – ca a fost locul preferat de instalare a pontoanelor pentru traversarea trupelor din asa-numitul Pact de la Varsovia pentru manevre militare comune in Bulgaria. Tot aici, s-au instalat succesiv doua linii de inalta tensiune si o conducta de gaz pentru a alimenta Bulgaria dinspre fosta Uniune Sovietica.
    Revenind la evenimentele din secolul al IV-lea, este de amintit ca, intre Dunare si Nistru, romanii au reusit sa infranga prin mai multe incursiuni cele doua grupari de goti asezate acolo. Raportul de forte se schimbase si deja cu totii doreau pacea. Valens si Imperiul o doreau pentru propria liniste, iar gotii erau inca si mai motivati: nerespectand tratatul, nu mai primisera subsidii de trei ani, asa cum fusese prevazut in intelegere. Nu mai puteau face nici incursiuni de jaf in Imperiu, odata luate masurile de siguranta de catre Valens. Prin urmare, in situatia unei asemenea blocade economice, trebuiau sa cada la pace.
    Iar pacea trebuia incheiata de catre imparat cu cel mai puternic dintre goti, recunoscut ca atare de toate gruparile lor. Acesta era Athanaric, regele vizigotilor (adica, in traducere din gota, al gotilor de apus), pe care sursele vremii l-au numit in latineste iudex potentissimus, atotputernicul jude sau conducator. Athanaric a fost de fapt cel care, prin forta imprejurarilor, s-a vazut nevoit sa ceara incheierea pacii.
    Si iarasi Noviodunum sta martor la acel eveniment. Iata de ce. Regele got nu putea incalca juramantul mostenit de la predecesorul sau, de a nu pune piciorul pe pamant roman. De cealalta parte, imparatul nu putea trece pe pamant barbar, unde ar fi putut fi considerat supus. Urmarea: s-a ordonat iar un pod de vase, tot la Noviodunum, organizarea apartinand tot romanilor. Tratatul a fost semnat de Valens si Athanaric la mijlocul fluviului, pe una dintre corabiile ce constituiau podul ancorat intre Noviodunum si Aliobrix.
    Cercetarile arheologice intreprinse de Institutul de Arheologie al Academiei Romane dupa jumatatea anilor ’50 si apoi la inceputul anilor ’70 ai secolului XX au permis unele observatii care au facut posibila, intre altele, inregistrarea foarte exacta a planului frontului dinspre Dunare, adica dinspre nord, al orasului antic tarziu. Se poate distinge acolo – pe planul pe care il reproducem si la a carui descoperire am fost martor activ, ca arheolog inca debutant – poarta de nord flancata de doua turnuri in forma de U. Din acel punct, cel mai probabil, vor fi fost acostate la malul drept al fluviului ambarcatiunile care au format in cel putin doua momente podurile de vase ordonate in timpul imparatului Valens peste Dunare, intre Noviodunum si Aliobrix. In anii din urma, cercetarile de la Noviodunum au fost reluate de o echipa de la Institutul de Cercetari Eco-Muzeale din Tulcea condusa de dr. Victor Baumann. Paralel, din anul 2000 incoace, se efectueaza cercetari complexe sub coordonarea fostului nostru student, dr. Adrian Popescu de la Fitzwilliam Museum din Cambridge, in colaborare cu specialisti si studenti de la Institutul de Arheologie din Londra si de la Universitatea Southampton.

Articol publicat de profesorul Alexandru Barnea in Ziarul Financiar – 14.09.2007

Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/noviodunum-azi-isaccea-iii-3069290/

1 comment to Noviodunum, azi Isaccea (III)

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

*

code