A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

APA SI FOCUL ÎN CULTURA POPULARÄ‚ – Obiceiuri de primavara

Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, organizeaza joi, 10 februarie 2011, la sediul Muzeul de Etnografie si Arta Populara, vernisajul expozitiei: „Apa si focul in cultura populara – obiceiuri de primavara ”.

Despre primavara s-a vorbit intotdeauna ca despre un anotimp al reinvierii naturii si reluarii unor activitati esentiale (precum viticultura, agricultura, cresterea animalelor).

Aceasta expozitie incearca sa prezinte un aspect mai putin cunoscut al primaverii: sacrificiul. Pentru ca noul an sa renasca era necesara o moarte mai mult sau mai putin simbolica: a porcului si vitei de vie pe 1 februarie (Anul Nou Viticol), a mucenicului/painii pe 9 martie (Anul Nou Agrar), a pestelui pe 17 sau 25 martie (Anul Nou Piscicol), a mielului pe 23 aprilie (Anul Nou Pastoral).

Aceste sacrificii se realizau in prezenta focului si a apei (acestea fie purifica, fie ucid elementul sacrificat). De aceea in acest demers expozitional prezentam vizitatorilor si reflexii ale miturilor apei si focului din ceremonialul obiceiurilor de primavara (Trifanitul Viilor, Pornirea Plugului, Ziua Pestelui, Retezatul Stupilor, Sangiorz).

Alexandru Chiselev,

Muzeograf II,

Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea,

Muzeul de Etnografie si Arta Populara

IMG_7983IMG_7985IMG_7990IMG_7991

I. De la cosorul ce taie prima coarda de vita si pana la teascul ce zdrobeste strugurii, in prima secventa expozitionala este prezentat de fapt drumul vinului, marcat de credinte arhaice, practici magice dar si de aspectele economice intrinseci vietii traditionale.

Finalitatea complexului de obiceiuri si gesturi ritualice practicate in ziua de Anul Nou Viticol (regresiunile simbolice, libatiile in cinstea divinitatii vitei, sacrificiile, reierarhizarea castei viticultorilor, petrecerile bahice pe podgorie si apoi in intimitatea caminului) este vinul de anul acesta.

II. Urmatoarea secventa expozitionala prezinta drumul painii, poate cel mai complex scenariu ritual din cadrul calendarului popular. Acesta incepe cu un sacrificiu violent, cel al graului de anul trecut (de Mucenici), continua cu practici de asigurare a belsugului si indepartare a pericolelor din ogoare (dintre care vom aminti doar legarea magica a ciocului pasarilor si ritualurile de tipul Caloianului sau Paparudei) si se termina aparent printr-o moarte simbolica, cea a spicelor (in timpul secerisului). Acesta este insa numai ciclul vegetativ. Urmeaza etapele treieratului, macinatului si in cele din urma realizarea aluatului si coacerea painii, in multiplele sale forme.

Utilizata in context profan, cotidian, dar si ritual, se poate spune ca exista doua forme ale painii: cea care rade (painea de sarbatoare, colacul pentru ursitoare si cel de nunta etc.) si painea care plange (colacii de inmormantare sau pomana, painea de instrainare, painea de razboi).

III. A 3-a secventa expozitionala reconstituie practicile Anului Nou Piscicol, sarbatorit fie de Alexii (17 martie – Ziua Pestelui), fie de Sfantul Andrei Mrejarul la Blagovestenie (25/26 martie).

Cei care sarbatoreau inceputul sezonului piscicol de Alexii erau marcati de interdictii alimentare (post negru toata ziua), urmand secventa sacrificiului – ingerarea unui peste viu.

In cazul celebrarii Anului Nou Piscicol pe 25/26 martie, ceremonialul era mai complex: la biserica se sfinteau alimente pe baza de peste si apoi se imparteau, dupa care avea loc sfintirea sculelor si a barcilor si in cele din urma o masa rituala la casa Starostelui Pescarilor.

IV. De Anul Nou Apicol (celebrat pe 9, 17 sau 25 martie, in functie de etajul climatic) se pregatesc stupii pentru varat. Aceasta zi se mai numeste in calendarul popular Retezatul Stupilor.

O veche practica echinoctiala, practicata pana in zilele noastre consta in aprinderea focului viu, cu scop purificator si defensiv.

Purificarea stupilor se mai poate realiza prin stropirea cu apa sfintita (agheazma) sau prin afumarea cu tamaie incinsa (un substitut al focului).

De asemenea se poate observa efectuarea unor practici pentru fertilitatea stupilor (impodobirea stupilor cu vegetatie) si ferirea lor de luarea manei.

Mierea era considerata un aliment mai ales spiritual, dar si un simbol al purificarii, al revelatiei si al inceputului unei noi existente. Din acest motiv, in unele ritualuri mierea era folosita pentru spalat si purificare. Poate din aceste motive in prima scalda a nou-nascutului, pe langa alte elemente cu valore simbolica se pune si un strop de miere.

V. In structura Anului Nou Pastoral (23 aprilie pe stil nou sau 6 mai pe stil vechi) se poate decodifica sacrificiul in trei ipostaze: cea fitomorfa (Ramura Verde), cea zoomorfa (mielul sau iedul) si cea antropomorfa (Sangiorzul). Ultima ipostaza este bineinteles simbolica.

Focul detine un rol esential in purificarea oamenilor si animalelor, in prepararea alimentelor rituale (colacii de Sangiorz).

Apa apare ca agent de purificare (practica udarii sau stropirii), iar metamorfozata in vin rosu amestecat cu pelin devine bautura rituala.

Alexandru Chiselev,

Muzeograf II,

Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea,

Muzeul de Etnografie si Arta Populara

2 comments to APA SI FOCUL ÎN CULTURA POPULARÄ‚ – Obiceiuri de primavara

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

  

  

  

*

code